Ana Are doar fructe
Ana Are
Încă de când eram copil, bunicul mă lua cu el când făcea vinul şi când culegea merele. Îmi plăcea să stau cu el şi să-l ascult vorbind despre natură, fructe, vin şi pasiune. Am moştenit pasiunea de la el, iar mai târziu m-a prins glasul pământului. Glasul unui pământ bogat, darnic, încărcat cu energia izvorâtă din Munţii Vrancei. Parafrazându-l pe Marin Sorescu – „şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume”, le-am spus ANA ARE”